Evadarea tăcută de Lena Constante. Note de lector.

Pe Lena am avut ocazia s-o văd,s-o aud în Institutul Cultural,cândva,la un demers așteptat cu nerăbdare de publicul intelectual. Era extrem de slabă,deși prezentă,parcă detașată de totul și ce m-a frapat la o artistă care își crea cu multă imaginație în detenție din paie,săpun,ori fire deșirate,obiecte impresionante,ținuta ei vestimentară era nu numai lipsită de cochetărie feminină,dar aproape gri… austeră, modestă. Mi-aș fi dorit să aibe o toaletă impresionantă creată de un designer și o casă de modă prestigioasă. Dar după atâta chin, presupun că daunele morale,materiale au fost inexistente… În fine,n-are importanță,frivolitatea ce mi-a trecut prin minte de moment,ci tot cortegiul de drame,cruci purtate cu atâta forță de o fragilă ființă,care a ispășit o vină inexistentă,ca personaj al unei odioase înscenări din procesele comuniste,recte lotul Pătrășcanu.A suportat 12 ani , de detenție,din care 8,într-o recluziune absolută. Și ce este de domeniul miracolului,că deși a viețuit în Tartar, a supraviețuit și a atins o vârstă patriarhal,fără să-și piardă mințile,sau să recurgă la suicid. A fost un miracol. Afirmam odată că viața este cea mai bună literatură,prin mărturia acestei martire cu genă de luptătoare ,am citit un volum de literatură pură,cu profunzimi,greutate și lirism al durerii. Rafinamentul cu care torționarii au distrus cuiburile de vrăbii și au retezat salcâmul ca deținuta să nu ia o gură de oxigen pentru spiritul chinuit,din cine știe ce păcate de la nouă neamuri,este tot ce semenii pot inventa mai diabolic.Diarista pune accentul pe etică,dar oglinda logosului său chiar dacă,nu-i sentențioasă ca stil ,îi incriminează pe vampirii istoriei,momentului și cine prescrie atâtea crime ale Gulagului românesc și toate crimele umanității. Viața este un regizor de filme horror,raportat la istorie,politică,religie,etc. Scapă cine poate. În celulă zărind o superbă floare de păpădie printre zăbrele,a simțit o prezență imaterială de extracție deică ,un suport empatic într-un deșert de teroare indescriptibil. Poate că și în libertate oamenii au propriile celule private și un univers carceral,dar nu suportă termen de comparație. Volumul remarcabil,complex,lecturabil integral, cu care depune mărturie nu-ți induce o stare de bine,ci te copleșește de o tristețe grea și revoltă,qui prodest aceste strâmbătăți terestre,și cui trebuie expediată nota de plată. Nimeni nu a plătit prețul neprețuit al demenței și crimelor,decât poate să ne imaginăm că totuși, într-un fel, cineva și-a primit dreapta răsplată,nu grațierea. Pătrășcanu avea întâlniri conspirative la Lena care-i era intimă,dar avea cinismul să afirme că are pielea galbenă,față de cal și este urâtă dimineața… ea-l admira necondiționat,iar el era evident bărbat… cu sentimentul în suferință…și cu interesele la vedere… Oooh,din nefericire morala masculină… deficitară.Aduce un omagiu partenerelor de detenție,cu un coportament de o aleasă calitate umană. Deși nu se consideră scriitoare Lena Constante prin literaturitatea absolută a jurnalului,a făcut din sine un scriitor de autenticitate profesionistă și de mare și meritat suces. Plus că acest experiment dramatic carceral poate intra în atenția cercetătorilor Criminalului Gulag românesc.

O epistolă deschisă distinsului meu antipatizant Alex Ștefănescu

Tre să ai un nume de familie atât de straniu-Zăvălaș ,cu rădăcini paterne în Urzicuța, și materne în Orhei,ca să intri în grațiile negative ale distinsului confrate Alex Șt.,obsedant pe Net,Radio,TV.,Ziarul financiar,România literară,cartea cu scriitori ratați.Mă așteptam la recunoștiință,n-ar fi avut subiect de obsesii,dacă nu-l impresionam atât de dezagreabil…Nu mă străduiesc, altfel,dacă m-aș strădui,deși mi-s venerabilă biologic… domnul ar pica în păcatul adulterin,i-ar pune coarne literare carpatine ,plăcutei Penelope-Mira,juna noastră colegă de condei. Dar io… apud T. Mușatescu zic-nimic nu-i mai frumos decât să-ți pierzi timpul, privind ca un leneș… cum trece vremea. I-am scris și o epistolă,pusă la sertar,că n-am fost capabilă s-o expediez atunci,din motive banale. Iată că se mai ivește din neant și câte un sertar…atât de contestat.O postez retroactiv. –Domnul meu,O surpriză agreabilă că-n acest septembrie aprilin-nvesmântat în tușe fanate și arămii melancolice, constat că m-am înfipt nu în asfaltul topit,sau îndepărtat cu picamere din urbea ciobănașului Bucur, ci în niște neuroni critici cu greutate. Perseverent,reveniți obsesiv asupra umilei mele persoane, și-mi faceți cinstea,onoarea,de a-mi administra cavalerește un șut dorsal –pas înainte și un pumn în CRBL… în 38-ul Tichiei de mărgăritar…Un bucovinean contra unei madame, basarabence prin descendență maternă,nu se asortează,nici nu rimează. Dar nu contește,este dreptul masculin ,critic,democratic a lu… tălică să mă detestați. Sunt însă-n dilemă nehotărâtă,m-ați decepionat,la valoarea ,gabaritul critic ,evident,mă așteptam la mai multă originalitatea,diversificație demolatoare… Preluați la indigo discursul în toate pușcoacele,cu care mă bombardați-în cartea-Cum să te ratezi,Net,TV, Radio, Ziarul financiar,România literară. Aveți o ideie obsesivă,delir critic,îmi trântiți de fontanelă abuzul că mă repet,că reiau în textele mele o obsesie,aceiași formulare,de unde reiese că vă obsedez,din moment ce reluați obsedant aceiași formulare… Cum să n-am legătură cu literatura, dacă în două foi marcante și etc. îmi dedicați atâta spațiu,atâta onorantă atenție și un prețios NUUUUU,nu,ionescian,ci alex-ian… La Oficiul de combatere a discriminării…nu mă surmenez cu un apel,cum îmi sugerați cavalerește,empatic și patern…,dar Instanței celeste îi voi adresa o rugă și un acatist să vă inspire să beneficiez și eu primitiva… de lectura matale de a doua zi, când sunteți odihnit. Afirmați oneste bibere… undeva ,că aveți tendițe subiective și anume când lecturați produsul grafoman… seara, sub imperiul surmenajului, îl găsiți prost, când recitiți a doua zi,odihnit îl găsiți bun,vai de capul scriitorului… ce nu-i în Sindicatul succesului, cu aceste toane și capricii curat murdar răsfățat,râzgâiat profesioniste…Continuu să sper la a doua zi și că mă veți reconstrui din cioburi…Ar fi pecado să nu-mi acordați această șansă nobilă,pen că la demersuri culturale îmi zâmbiți ca un pansel,fagur,iar în recenzii îmi serviți cinisme repetitive cu un rictus oribilis,pentru care afirmă domnul Țîrlea ați obținut de la Tv 250 de milioane,ar trebui să –mi primesc și eu partea ca subiect în emisia ce v-a adus atât câștig. M-a sunat un scriitor piteștean și mi-a zis că ați obținut un efect invers,m-ați pus în valoare desființându-mă,vă merci… Sper că aveți simțul humoresc, deși existăm într-o țară tristă… Însuși Decimus Iunius Juvenalis închina satire imoralității masculine,nu văd de ce unui epigon amărăștean… nu-i este permis a-și da cu presupusa despre nemulțumirea feministă vis a vis de niște grobieni misogini.Care,deci –sic- este problemuța domniei voastre. Prozaismul ce mi-l imputați le este la îndemână doar milenariștilor ,domnului Încet cu pianul pe scări… optzeciștilor și Penelopei. Lor nu le-a făcut deservicii.Sunt integrată european și prozaică,și ce-i cu asta. Sunt tot atât de demnă de simpatia dumneavoastră ca și drăgălașa Mira. Anterior de PS. Poate că totuși sintagma replică jalnică,este un malpraxis… PS la PS…deși nu-i în uz … am naturelul prozaic și orginal. Cineva afirma că dieta și clisma vor salva omenirea ,eu opinez că prozaismul… În fine autenticul PS-pupici pentru mânuța cu care mă țintuiți la zidul infamiei,a fi sau a nu fi prozaic,aceasta-i întrebarea… Țineți aproape. Va urma încă un sertar…

Cu abjecție pentru Aurel Maria Baros

În atenția domnului Nicolae Manolescu,sau oricui dorește ca USR să se scuture de strâmbătăți…

Asta așa ca titlu care a făcut glorie,dar Aurel-ului îi transmit ca și Alex-ului pupici pentru mânuța cu care scrie minciunele ,bătându-l la poponete pe mitomanul baron… Că doar n-oi zice ca Martha Bibescu their nuissance value… De ce n-am absolvit la secțiunea proză,2015, că zice bossu-am cronici nefavorabile. Minciună sfruntată-cronicile mele sunt pozitive ,neutre,negative.Unde scrie în Statutul USR, că trebuie să fie favorabile. Nu se face referire la cât de laudative tre a fi… Unele ludative-s dubioase… afirmă distinsul N. Manolescu,datorită amicițiilor dintre jurnaliștii culturali și scriitori. Îmi sugerează să-mi completez dosarul cu încă o carte,sunt anexate trei, conform indicațiilor prețioase… Afirmă că ecourile mele critice,sunt de la poșta redacției, minciună tot sfruntată. Și-mi mai recomandă să-mi procur cronici pozitive pentru viitor. Dar îl întreb m-a citit,nu că n-are nicio obligație ,coterie vis a vis de mine,deși când cu Primăvara poeților și Linda,s-a bazat pe lansarea cărții mele,dă-i înainte cu tupeu…fără programare-un abuz… să mă citească ,așa că trebe,deși nu-i absolvent de Umanioare,ci economist. Nu-i nimic ,dacă practică răul, cu discernământ în Post… e un păcat și păcatele ne ajung din urmă și tre plătite. Eu solicit strict, absolvenților de Litere să mă citească și să mă reevalueze și aștept să fiu validată,chiar dacă n-am trageri de brăcinari, cu nimeni ,d-aia merg toate din rău în mai rău în For,că nedreptatea este literă de Lege și Cerul deasupra noastră… Să nu se uite că s-au validat dosare cu două cărți deși se pretind trei și cu niște cărțulii cât un vocabular,sau o lamă de ras bărbile cu care sunt respinși autori care ar face cinste Forului,dacă ar fi aderenți la anumite bisericuțe

,conform afirmației domnului Soviany-nu contează,ce,cum scrii ,ci din ce gașcă faci parte. Merci. Nu mai practicați maleficul,că are efect de bumerang.

Decorporalizare

În 1983 eu ca ființă atât de deschisă dezagrementelor legate de o sănătate precară, tocmai datorită armoniei interioare absente,ruinată de satanismul unor semeni cu care mi s-a intersectat destinul,am contractat encefalită virală asezonată cu edem cerebral,pareză de nerv oculomotor extern,diplopie.După patru luni de terapie intensivă cu hidrocortizon , vitamine și anabolizante,pareza s-a emis miraculos.În convalescență,revenind de la serviciu din tura a doua,la ora 21 în Metrou,între stațiile Armata Poporului și Păcii,Gorjului nefiind construită în acea perioadă,așezată pe scaun,am realizat la un moment dat,stupefiată că m-am dedublat. Mă aflam cu trupul fizic în acel spațiu și cu corpul astral,deasupra ,la o înălțime ce nu o pot aprecia,într-o stare de plutire mirabilă în ocean imaterial,de silențiozitate luminiscentă,beatitudine,armonie solitară,pace agreabilă,confortabilă de moment.Subit am avut conștiința morții mele mele aparente,dedublarea,când aura unui organism chinuit distructiv de suferință se rarefiază. Nu-mi doream moartea,am făcut atac de panică,o angoasă de plumb,am traversat un coșmar de groază în stare de veghe,mă confruntam cu un episod horror , din care doream să evadez,nu eram pregătită pentru neantizare. Am scos un urlet tacit. N u știu dacă suntem vreodată pregătiți. M-am simțit dezorientată,traseul până la destinație,mi s-a părut interminabil,că durează veșnic,că este deviat spre o destinație nebuloasă,necunoscută,că nu voi reuși să revin nicicând în sânul familiei mele nefericite,că nu voi mai ajunge la capăt de linie Militari,că mi-a sosit obștescul sfârșit. Fâcând azi o retrospectivă la rece,realizez că suntem foarte legați de condiția noastră materială,carnală și mai puțin deschiși posibilității că suntem muritori și datori nentizării,ne îngrozește perspectiva,ne este teamă maladivă de cealaltă față a duplexului nostru.Suntem obligați să învățăm să trăim,să chinuim,dar nu știu în ce măsură ne-am adaptat aspectului că trebuie să părăsim ringul cărnii,să devenim praf terestru,hrană verminei ,ocupantul unei gropnițe în țintirim.

Din instinct de conservare, mi-am refuzat atunci plecarea din lume,în forul intim mi-am făcut procese de conștiință,nu-mi doream să iau contact cu Puterea Supremă, cu Creatorul,pentru că deși este Marele Necunoscut,era atât de impregnat în eul personal și mi s-a făcut groază,rușine,de propriile erori umane,vulnerabilități,tare,defecte,un om căruia multe din cele umane ,dezgustătoare, nu-i sunt străine.Bizareria trăirii și-a avut absurdul,dramatismul și ridicolul de rigoare,pentru că odat trebuie să te supui acestei cutume a vieții ,nimic nu-i sigur aici decât zice cineva-impozitele și moartea.Sosește odată momentul când volens,nolens trebuie să traversezi pragurile și vămile…M-a bulversat în acest experiment inedit al existenței imateriale, potențiala întâlnire cu Tatăl Universului,n-am avut curiozitatea,în nimicnicia mea am refuzat ca un produs rebel,imperfect și defectuos,să stau în fața scaunului de Judecată, Justiție mai presus de murdăriile pământene. Nu-mi reamintesc amănuntul revenirii în trup,pur și simplu,am încetat brusc să mai resimnt euforia aceea de individ fără greutate și frica trăirii,de care au beneficiat și alți subiecți. Mi s- a imprimat forte ideia că suntem alcătuiți totuși din două structuri,una materială,alta imaterială,spirituală.Și că în conștiința noastră este pietrificată informația că nu ne aparținem nouă, ci avem o origine siderală,cu detentă,misterioasă,un Părinte de o grandoare indescriptibilă și un Judecător.

Cititor de carieră…

Am citit în paralel Aberații de bun –simț de Sorin Stoica,Politica literară și viceversa de Cătălin Țîrlea ,Corespondențe din New York de Gabriel Pleșa și a doua lectură Absurdistan de Dorin Tudoran. Toți autorii sunt naratori,polemiști,jurnaliști scriitori de vocație și condei de forță, competitivi cu oricare confrate al Vestului sălbatic.

Din Stoica am citit și Jurnal și printre altele care îți induc apetitul lecturii am dat despre uimirea autorului că M. Cărtărescu este un mizantrop,veșnic insatisfăcut,deși viața sa a avut permanent o curbă ascendentă,s-a realizat. Am rămas și eu deconcertată de afirmația sa că privește oamenii ca pe un peisaj, nu este generos,nu are cultul prieteniei,simte ostilitatea mediului literar. Suportăm ca pe un eșec distanța celor ce ne antipatizează,deși nu-i obligatoriu să ne placă toți,să ne perceapă pozitiv,este o junglă,adevărat, viața literară și viața,în genere.Suntem exilați în ea,însingurați.Gabriel Pleșa dă seamă despre ce se mai derulează în exilul româno- american pe toate planurile,în special politico-cultural. S-a dovedit o eroare încrederea oarbă a electorilor entuziaști diasporici… în schema Cheistă și Emilă… ce-a fost o utopie afirmă și mister Țîrlea. Domnul Pleșa este polemic,pamfletar cu A .Ș. etc. domni care i-au recenzat o carte cu toporul,nu cu bisturiul fin al criticii ,care trebuie a fi obiectivă,nu viscerală,ori o modalitate meschină de a plăti polițe,ori a-ți da aere de Dumnezeu al recenziilor… Am citit pe NET,un tir sulfuros, teribil de imprecații ale domnului Ancelin Roseti,la adresa domnului Alex. Era odată intrigat că a generat valuri de ură intolerabilă,nu se aștepta,nu-i credea capabili Are propriile singurătăți… Sfântă inocență,naivitate…Apoi aflăm despre knuci în scrierile domnului Pleșa-anterior se numeau bufoni. Este un ins slugarnic, nemernic, lingușitor servituți de care se dezgustă și stăpânul,dar acesta nu se dă dus,rămâne tot slugoi… Am asociat cu ex-ul meu,Za, care este un knuci la un muieroi primitiv,rudimentar de cătun pe mâncare,etc. și-și face un titlu de glorie și-l fericește că este întreținut,căpușă și păduche lat…eventual alți paraziți…Divagații. Cătălin Țîrlea face o radiografie a douămiismului… nu neapărat literar,ci eventual socio-politic,și în genere-anul 2000- Regimul E.C. a fost unul rupt de realitate,persoana fără vocație zic eu ,președinția-un război atât de mare pentru un tip atît de bine dotat la kilogramele, nici în plus,nici în minus…Ne-am procopsit cu el datorită electorilor imaturi zice analistul Țîrlea și a stupizeniei liderilor de opinie și intelectualilor de elită. În paralel descrie și mister Pleșa opitimismul exilului american vis a vis de Emilul ce s-a dovedit utopie, nefast,catastrofal,falimentar,jaf,corupție. Guvernul și-a aservit TV –națională și AȘ. a ecranizat un scenariu propriu pentru care a încasat 250 milioane ,adică 10 mii dolari SUA,când salariu mediu era de 100 dolari… Este tragic că Sorin Stoica s-a pierdut atât de june de o boală cumplită,confrații i-au editat creația,dar distinsul nost literat Horia Gârbea,nu este încântat de acel io… oral al autorului și face o comparație cu pierdutul Cristian Popescu în care investește mai multă apreciere…mă rog, e un gest remarcabil ca urmașii generației Stoica, să îți aducă astfel de omagiu editorial. Să trec la Emil C. susținut și de mister Hurezeanu,despre care domnul Țîrlea afirmă că s-a întins o umbră nemeritată peste excelentul jurnalist în calitate de purătorul de cuvânt al Emil-lului.Îl privesc uneori,rar la TV și văd un bărbat matur,bine cu facies ffff. june,fără un rid și meditez că și noi ne-am dori să intrăm în posesia secretului rețetei să ne dăm la întins geografia facială a lăbii de gâscă ,etc.vizibilă și din avion,dar nu ne permitem prețul, acidului hialuronic…Domnul Dorin Tudoran are polemici sofisticate și pamflete care nu pică în violență,își dozează bine săgețile, ține în frâu inspirat,murgul pursânge al logosului. Toate cărțile se citesc fără sastiseală,ci cu interes până la fine,față de alte creații obositoare,prolixe,indigeste,surmenante,ca ale unui jurnalist audio,pe care nu l-am prizat,deși m-am străduit. Am încercat să citesc epistolele grandelui Napoleon pentru infidela  a Josephinei,le-am găsit prea protocolare,politicoase,plicticoase,deși împăratul se pare că ținea la madama acesta ,a carnalității explosive, excesive,a amantlâcului ferice, a hedonismului ,în timpul  Revolutiei si Primului Imperiu.

Stampă rustică-Ilustrată din Brădet-Argeș Joi 21 septembrie 2006

Gâștele se scaldă,plutesc în Vâlsan

Vacile pe creste,parcă pasc d-un an

Casele montane –trend modernist-rustic

Șed pe mici coline în decor fantastic.

Cerul pare aproape,stele pulsatil sclipesc

Bolta-i –n bleu pur,nori se risipesc

În împrejurimi,codrii din Brădet,

Verde-s-scut imens,zic eu ce-s poet…

Iar pe la balcoane cochet îngrijite

Begonii ca paiul și roșii prăsite

De un creator superb artist plastic

Ce făcu din sat colț de rai fantastic.

Muntele grandios,expiră ca-n stampe Japan…

În grădini prospere șed dovleci morman

Multe fructe-n pomi,nuci,mere și pere

Ne clătim privirea-n rustica avere.

Plouă,plouă,plouă ca-n ținut de munte

Trec murgi în galop cu ciucuri în frunte.

Gospodari amabili cu toții salută

Sunt de-o politețe ce mă lasă mută…

Sunt acoperiți de minion clop negru

Vetust port muntean menținut integru.

Ies din hornuri fumuri în gri eterat

Deja s-aprind focuri,frigu-i instalat.

Ca în Grand Canion Cheile-n Vâlsan

Au miraj,grandoare de semi-Titan…

Vin încă odată de mă-nchin smerită

Ca la Bazilică din neant ivită.

Natura e templu, sacră măreție,

Sfinte Creator,mulțumescu-ți,Ție.

Trec autotrenuri cu pomet tăiat

Exploatăm pădurea străvechi atestat.

Dar nu mai plantăm,mediul se răzbună,

Ne va fi de rău,nicidecum a bună…

Ne-ngrozim cu toții,dezastre-s pe Terra

Omu-i distructiv,nu-și schimbă maniera.

Ocrotiți pădurea,Terra ne e casă

S-o lăsăm la fii,ca pe o mireasă.

Vizitați localitatea Brădet ,este în apropiere de Nucșoara care are istorie și literatură,vă veți energiza benefic în minunatul colț de rai alpin.

Acei scriptori mai puțin vehiculați în FOR și poemele lor clasiciste.

Cocorii se întorc acasă de profesor,scriitor Magda Bădoiu

Scriitoarea Magda Bădoiu agreabilă exstudentă a distinsului Eugen Simion a răsărit pe firmamentul cenaclurilor și în Galaxia Gutenberg ca un zvon aprilin topârcenian,ca o spectaculoasă cometă decisă să rămână ancorată în spațiul muzei generoase.Să ne dăruie din ce inspirația-i dăruiește.Abordând dulcele stil clasic,atât de marginalizat de scriitorii futuriști fideli occidentului antiliric,tradiționalul cu fulgurații moderniste,impulsionează amintirea rămasă la periferia gândului obosit,griogenizat de timpuri și vreme,despre lumea mirifică blagiană a satului. Se întoarce cu pietate la rădăcini,că mai întâi fuse satul și apoi urbea. În volumul cu grafică elegantă și titlu sugestiv Cocorii se întorc acasă-editura Amurg Sentimental,bucolicul,etnicul,climaxul sătesc,misterul sărbătorior pascale și decembrine,natura renăscută,verdele crud al urzicii terapeutice… sunt motive inspiratorii în care lirismul,plastica, vin să contracareze un antilirism al prezentului care ne traumatizează. Ar putea concura cu bardul Mirceștilor și ar primi elogii, cedate de poetul pastelurior,cavalerește…Este deja bine receptată în societăți literare și de lectori care din 1989, sunt fideli literaturii și întrunirilor cenacliste frecvente. S-a impus ,ceeace într-o comunitate foarte bogată de condeeri,unii dezbinați gratuit,e loc pentru toți,încă… este un atu și pentru cei înregimentați în Forul suprem și pentru cei afiliați altor mișcări,suntem perfect europeni,nu-i motiv de cinisme.Ca un testament pentru posteritate, poeta conchide- din viața mea cea efemeră ,doar poezia s-a păstrat. Cei cu harul nativ al condeiului,lasă pe hârtie, un semn la trecerii clipei cea repede ce ni s-a dat…Au revenit cocorii la matcă,pe malul Borcei,salcâmii și-au pus toalete, de un alb nupțial al mireselor,asezonat cu vrăbii gureșe.Când noaptea-și desface negrul văl,pescarii aruncă năvodul . Din poemul Chiar la cotul râului,reiese atmosfera grea a pericolului ,celălalt revers natural ,violent al bulboanelor ce-au făcut atâtea victime. Abordează și tema eternă a declarației de dragoste ,că dacă ea nu este,aunci,nimic nu e-citat-de dorul tău tremură frunza-n zăvoi,foarte pasional și remontant,iubiții au complicități veșnice cu natura,empatizează reciproc. O pată de culoare în atmosfera satului nostalgic,regăsit, o formează șatra,țigăncile cu recuzita gipsy din dotare-galbeni în plete, fuste stil gitan,ochi magnetizați.Lăstunii odată cu primăvara revin și ei la matca de un sezon. Natura e trendy cu veacul decoltat în ținută- e goală… dar o înveșmântează pudipond, flori delicate de prun. Nu lipsesc din potențialul poetic mușcata râzâreață,gutuia,din ferestra satelor românești,decorațiune interioară de un frumos absolut,cântat cu patos folkist.Își însoțește mama la moară o scurtă perioadă alt element al tradiției rustice,ca-n vechi stampe ale maeștrilor în penel. Ghiocelul delicată floare a rezistenței ce ne privește candid din zăpadă, a capotat în gerul năpraznic a unui martie glacial.În ton cu o dorință mocnită,zărește un șnur de mărțișor-cutumă tipic românească,pe o mlădiță de salcie. O metaforă splendidă-cerul plânge cu lacrimi de nori.Nu lipsesc din recuzita lirică, macii diafani în petale sanguine,albastrele cicori,irealul,deicul curcubeu cu plastica sa edenică,greierii infatigabili soliști,furnicile cu amocul vretniciei cerul mirific înstelat-tot acest decor face atmosferă satului și este savurată de poetă,care se închină la acest templu deic-terstru. La schit toaca își răspândește sonurile creștine. Noaptea galbenul grânarelor șoptesc ca ielele-n dans-altă comparație inspirată din palmaresul autoarei.În versul Coboară un copac din cer,ne răsfață cu un strop de onirism,în viziunea unui liric e posibil și acest absolut.În înserare căruțe cu holde pârguite,cosite, revin în gospodării.La timp întomnat simte pământul cu tălpile goale,căci merge desculță în vie.Noaptea pletele în șuvițe-și desface,poeta sosită din urbe are revelația gliei,a superbiei mediului,unde s-a derulat universul copilăriei. Încolțește pământul de rouă,frunzele ruginii se culcă-n țărână,atmosfera este odorizată în parfum de struguri și pelin.În rondelul Gustul toamnei,în ciuperci uscate-i păstrat,autoarea se întrece pe sine într-un joc de artificii al epitetelor,figurilor de stil expresive ce conferă aură de reușită poeticii auctoriale.Sosesc firesc, sărbătorile de iarnă ,ciclic, cu cortegiul de datini spectaculoase,ancestrale,imemoriale.Trece la mediații asupra rațiunii poetului în lumea grăbită,rece de azi,asupra limbii noastre-fagure de miere.Se ițesc nostalgii legate de consumarea tinereții,a vieții,a timpului peste puntea sufletului,nemulțumiri subliminale legate de eul personal,maturizat, care rămâne totuși de copil extaziat în fața frumuseților lumii pasagere,de floarea de răsură,în timp ce un nor dansează un cadril. Magda traversează ca oricare dintre noi criza firească a vârstei,își pune întrebări existențiale,în timp ce Dumnezeu ne privește.Uneori îndrăgește intimitatea singurătății, ca pe o oază a libertății ființiale,alteori ca o controversă,singurătatea apasă.Remarcă apoi că nedorit de rapid, va trebui trecut râul Styx,parte de metafizică,ce nu putea lipsi din curgerea cu fracturi a vieții,în care se derulează cinematografic superbia, furia naturii, tristeți,drame, nefericiri tot destinul nostru cu termen de valabilitate… în Valea plângerii, unde minunile coabitează ambietal cu grotescul. Plecăm cu corpul etheric spre astre însingurați,macerați de distrucții,tristeți și întrebări fără răspuns,iar cercul se închide,filmul se rupe în timp ce-n noi zice poeta își au culcuș și nori albaștri.Da suntem bulversați de peceta durerii și poeticitatea veneratului,contestatului Eminescu.Magda rătăcită ca noi toți în propria soartă,visează,cântă în scripte cu eufonia limbii,luptând cu arma sofisticată a inspirației condeiului, pentru tradiții și valoare spirituală,cea mai de preț investiție. O doare ca pe toți conaționalii de grație,starea nației care pentru unii este o jucărie pe care o poți desmembra cu cruzimea unui copil imatur și distructiv. În capitolul Dor de ducă poeta plasticizează liric călătoriile de-a lungul Terrei,a primit la maturitate acest generos cadou- voiaje care i-au încărcat pozitiv privirea și sufletul. Viața noastră literară

și-a îmbogățit patrimoniul cu încă un soldat al condeiului, în a cărui raniță așteaptă eventual bastonul de mareșal.

Cele mai dulci –amare anxioze

Cher Aries, îmi plimb trupul fizic prin târguri bolnave de melancolie, superb autumnale, în căutarea echilibrului sufletesc pierdut.Mă doare juisant –paradox… aspectul că mă tratezi ca pe o cantitate neglijabilă,că te-ai metamorfozat în Duru…indirect,sau franc,mă protejezi de tine,de mine,ori terțe femine-rimă involuntară. Deci-sic,gratitudine eternă,tulburător scriptor,homo duplex. Beneficiez de prezumția de nevinovăție,nu puteam să acord contrazâmbete Daciei Priestorice de N. Densușianu, era pe arteră și nu știi ce alde involuat retrograd…obsedat te paște la cotitură,vorba unui scrib dunărean-la un colț de cotitură… scrie bine,dar nu este citit. A nu se confunda prudența cu lipsa neuronală,se ocupă cu asta colegul nostru distins Popescu, medic liric la Universitar… Murillo mi-era total necunoscut, culmea paradoxului Smarandache F.,deși însuși Emin s-a dedat acestora,e veche- tu suferință dulce… sau pe acolo.Îți expediez cu serviciile poștale,tristețea dezgolită de frunzare a arborilor în Brumar și simțăminte pozitive color în plastica miraculoasă a Brumărelului-paradox…, ori una, ori alta…care ninge sulete de aur,aramă și țese pe sol plocade vii cu odorizant straniu de tanin. Te-am gândit până la obsesie,dar m-am îndoit de probabilitatea tandemului,ceeace s-a adeverit. Cu duioșia unor gânduri rămase în stadiu de vis incipit color,bravo lor,iar rimează involuntar,sper să atârne la cântar… după lupte seculare ce durară și durură câțiva ani buuni,ce rămân- pierdută pentru mine… Aștept critica provincia-lă, o accept chiar pe cea sălbatică ,dur capitalistă,nu strică un Nu ,nu Ionescian ,ci de orice factură,ca să iasă-n evidență singurătatea poetesei de cursă lung –scurtă,care e trecută cu patos prin fulgi și smoală, tocmai că nu frecventează nici puterea,nici opoziția ci stă-n banca ei și-și vede de grafomania ,de care tre să se bucure doar privilegiații,nu iaște,exclus pentru căței,cu jupon și dantele. Și ce-mi zicea distinsa,mignona lady scriitoare,criticistă,jurnalist cultural, Bianca Burța- Cernat-citez-de ce nu trebuie să-l mai așteptăm pe Criticul suprem…Mici divagațiuni ce se poartă-n literatură… Musa… a obosit și ca s-o menajez am să pun punct epistolei,sper să creeze bună dispozițiune și un zâmbet,o floare,o rază de soare…etc și etc.

Șapte pisici nearistocrate la un aristocrat distins și solitar

Am bătut în frenezie arterele Piteștilor,că uni-s nostalgici ai comunismului,iar eu rămân nostalgică municipiului capitală de județ cu siglă superb florală-laleaua policromatică…Mă regăsesc în erotica jurnalierei… Anais Nin din acest unghi,când tristețile și sfâșâierile intime rup din echilibrul sufletului ultrasensibil,evadez în medicația plimbărilor până la epuizare,apud unul-tragedia vieții sunt semenii care ți-o fac horror.În Argeș am locuit o lungă perioadă din viața noastră scurtă,dar asezonată copios cu drame,nefericiri atroce. Orașul mă chiamă,are atracție magnetică și deși veniturile mele au fost modice,nu mă pricep să produc parale,să pui… la saltea,am cheltuit suficient cu statutul de navetistă. Nu am chemare pentru satul venirii mele accidentale-n lume-Lipovu Dolj,îl frecventam în adolescență,dar acum nimeni din rudele paterne nu mai locuiește acolo. Sunt toți în tina mormintelor.În Pitești m-am dedat unor activități recreative care unora le pot smulge un zâmbet ironic,am mers pe jos minunându-mă de viață pur și simplu, apud H. Miller-trăiește și apoi plătește…am cules flori câmpenești din spații verzi marginale urbei,în cromatică mirabilă,am cules ciuperci de iarbă,numite cald diminutiv-roulețe,ies preparate delicioase din ele-drob,etc. Am recoltat plante medicinale să îmbin utilul cu agreabilul,deși nu-s consumatoare de ceaiuri,dar parfumul ierbii,al solului,al buruienilor,colorația,fluturii ce le vizitează,sunt un pretext de mare bucurie imediată. Doamna Noica,fiica filozofului îndrăgit, susține de asemeni,rolul miraculos,vindecător al recluziunilor în natură. Am practicat acest sport superb și am aplecat uneori crengile unui dud falnic ,depășind gardul unei case misterioase ca cele din romanele englezești romantice,amplastă pe o arteră abruptă. Îmi părea atât de stranie,cu un Oltcit deteriorat ca un trofeu al curții.Mă întrebam cui aparține,mă gândeam că este locuită de o vârstnică,statică a interiorului… Am aflat accidental că este reședința poetului atât de îndrăgit de confrați-Octav Pârvulescu,formator de talente și cândva coordonatorul cenaclului Liviu Rebreanu Pitești. A părăsit lumea noastră precară, anterior datei de 7 ianuarie 1989,având premoniția sfârșitului său,afirma că și-o va pierde alunecând pe ghiață ,ceeace s-a adeverit, din nefericire a căzut în propria curte. A fost ca Noica victima unui accident hibernal.În prezent fiul său Lucian,un bărbat discret,solitar,înalt bine legat,dar rezevat ca un ascet,locuiește înconjurat ca și Mircea Ivănescu de pisici. Are șapte pisici nearistocrate-cifră benefică.Unul din pui,arăta când am fost eu invitată în curte,pe banca de sub dud,straniu ca Gioda din Războiul stelelor,extrem de slab,ochi imenși,urechi ireal de mari ca la monstrulețul din Stăpânul inelelor,cu blana de un gri rarissim ca nuanță,foarte elegant,aristocratic pisicesc. Îmi dădea impresia unei creaturi picate în acel spațiu din lumi necunoscute pământenilor.În 2006 în vizită la Lucian,privim amuzați cum un june motan s-a cățărat cu abilitate în vârful dudului venerabil și ne-a ținut râzgâiat un concert patetic de miorlăituri în miau major că nu-și găsea curajul să mai coboare din corcoduș… cu ghilimele,dar nu-ș unde îs…în tastatură-glumesc..

Se afla în vizită și Anton Dumitru,bateristul estradei piteștene cu amica sa Lăcrămioara Popa,după care a salivat și infatuatul cetățean Phalus,că tre a se iubi neapărat cu tot sexul frumos,e un performer…Comentam amuzați că trebuie să clopoțim Pompierii să salzeze pauperul sinistrat de bunăvoie,de stresul înălțimilor la care s-a aburcat ca un temerar mâț aventurier. În final ,și-a luat cordul de cotoi extraterestru în dentiție sesizând că nimeni n-o să se aburce să-i dea satisfacție și coroniță de cățărător motănesc și a coborât singurel la sol. În noaptea când am scris proza, am visat-o pe mătușa junelui pe care n-o cunosc.Mă trata cu sandviș cu brânză punea dovleac la copt,eu făceam ordine în hol,și conversam cu un copil necunoscut,cu o abilitate înaltă,foarte inteligent în replici,în vis totul este posibil,chiar și imposibilul.Cât privește, plimbările mele interminabile-n urbea dragă mie,mă observ și fiind Rac, realizez că sunt impulsionată de germenul migrației,mi-s o nomadă. Chemări ancestrale îmi impulsionează spiritul migrator și-mi vine să plec ,ca și cum aș fi trăznită subit de o indigestie estivală,furibundă,de moment… Îmi fac sacoșa, și după o oră sunt în Pitești,țara n-am părăsit-o că n-a fost să fie decât în mirabilul ,oferitul ,pierdutul Balcyk. Gabriela Zăvălaș.

Retro Sentențioasele-Aquaforte

14 Decembrie 1997 Cu abjecție… jumătății pierdute, angajat la Crucea de Piatră- cătun B.,cioboate interlope,penale de Argeș. Pamflet

Pentru butelci,cartofi,și jumeri

Ești vândut Satanei,în Rai,să nu speri

Îți implicași poeta-n tractir odios

Cu minciuni,joc teatral, rolișolul scabros.

Îi exploatași,șarlatane,spirit,candoare și trup

În sufletu-ți vid,tronează un lup.

Nimic nu ai sacru,în budă înoți

Jubilatoriu sinistru ce-ai dat flit la toți.

Orbit fiind de egoul,murdar,mercantil

Celor benefici,le sapi gropi-n cimitir.

Lingi sârguincios,unde-ai scuipat.

Te-ntorci-n genunchi,conștient c-ai trădat.

Ești jalnic poete,ce –i pur,murdărești

Atras de malefic,doar rău,risipești,

Iar faptele tale ,de Satana marcate

Au consecință o soartă aparte

Zbatere-n vid și nefericire

Răsplată divină,fiind contra la fire.

De când ești creat, în Iad viețuiești

Nu lupți să te schimbi,nici nu dorești

Ci tot în malefic,zestrea-ți sporești.

Mezinul Felix și țiitoarea tatălui său-17 iunie 1996

Când Felix ochii i-a deschis

I s-a părut c-a fost un vis

Muierea din baie ieșea

În toată nuditatea sa.

Se prepara de amor nebun…

Cu gigolo dur ca un tun

În țoale priapic, ca-n Verdun…

Dureros-17 iunie1996

Dixit-nu-ți pot oferi nimic

Pișa el, ochii cu tipic

Ținuta mea l-a speriat

Crezându-mă as ,la tapat…

N-a intuit că-n tristu-mi cord

Materialul zvârl peste bord.

Nu-mi oferea,că nu avea…

Curva bătrână nu mă iubea.

Rugăciunea unui dac cu robă.-3 Martie 2005

Împacă Doamne,cu voia Ta,membrii breslași ai U.S. ,că tare-s dezbinați între ei,pe Unchiul Sam cu furnizorii de petrol,arabi, pe devalizatorii autohtoni statali,ași ai ingineriilor subterane financiare cu perceptul biblic,să nu furi, pe minoritarii sexuali cu normalitatea cromozomială, pe militariști cu idealul christic pacifist,pe Confesiunile religioase cu toleranța, pe autodistructivii semeni ce-au bărbierit codrii și-au otrăvit,apele,oceanul terestru cu Green Peace și Ecologia,pe Satan pus pe malefic cu beneficul deic,pe criminali cu îndemnul –să nu ucizi pe bărbații, cu etica și caracterul,pe politicieni cu dragostea Nației. Și dacă-mi permiți o glumiță-nu uita de marinel,ce-i dezbinat de Tăricel…

Ești ocupat cu Universul,ne-ai abandonat de capul nost… și ne este de cap. Amin.

Jurnalul nefericirii-Pamflet.Povești incredibile de viață

Țiitoarea jumătății pierdute-De sertar… 29 noiembrie 1998

Din ciclul –Sentențioasele.

Țiitoarea-i delincventă

Vorace,rece,dementă

Soțu-n beci și l-a închis

Ca-ntr-un coșmaresc, rău vis.

Fiu-l scoase înghețat

Și șuturi-n spate a dat

Maică-si-moartă vie cu o coasă

Satanistă odioasă,trivială creatură

Monstru-n bucle, căzătură

A lui Savaot mireasă

Ce va clocoti-n pucioasă.

Dar,anterior de iad

Bolgiile își au vad

În sufletul ei demonic

Că rău practică destoinic.

Personajul masculin care a fost pionul principal al unor fapte reprobabile,datorite tarelor sale demoniace, se folosește din noaptea anului 1989-decembrie revoluționar, de trupul,banii,cartofii, ierbiceele, lemnele,cazarea bietei interlope penale, de cătun B. de Argeș,dar nu intenționează să-i ofere statutul social legal,s-o ia cu popă și țivil… s-a adăpat toată viața la izvorul toxic al dualismului ,ca un Celine erotic… și de aici, s-au derulat niște situații demne de literatura horror, Arta a șaptea, plastica maieștrilor Hieronymos Bosch,Pieter Brueghel cel Bătrân,Goya, Vincent van Gogh. Parchetul, Poliția, Presa, Uzinele Dacia,Biserica,Vrăjitoarele-mămici Omide etc. au fost implicate în istoria aceasta caragialesc-dramatică-Cartierul de Vest,sau periferiile Bagdadului… românesc,ori tragedie greacă veche,de respirație românească. .

Acatist pustiitor. Bocetul etnofolcloric al sufletului stigmatizat.11 August 1998

Yehova-ți mărturisesc păcatul meu,

Contaminată-s de infamul derbedeu…

Ce-l știi,că l-a ajuns mânia Ta

Că nicicând vrerea-Ți nu respecta.

El s-a iubit ardent pe sine

Mai abitir ca pe orcine.

Când Tu deic ai sugerat

Pe semeni,să-i iubim cu adevărat.

Și revoltat l-ai condamnat

C-o boală gravă,ce-i mușcă din ficat.

Rog,implor,Tată, prea Sfinte,

Dă-i sănătate, suflu înainte.

Iar țiitoarea-i ce la vrăjitori se-nchină

Și l-a târât adesea în tină

Să fie răsplătită cum a meritat

Când diavolesc –n bolnițe m-a ancorat.

Să nu-i nuntești mărite ,Dumnezeu

Că-i este prozelită lui Satan- rebelul zeu…

Din nefericire doleanța, lupta acerbă a bietei muieri paupere cu duhul,expertă –n moșmoande,buruieni,ciob,practica vrăjitorească letală numită cuțite mortuare,farmece-apud mister Andru…   de a fi încadrată de individul profitor,intrigant, duplicitar, în cutuma socială a căsătoriei civile,religioase, nu a dat roade, subomul n-o vrea de ofițială… de unde reiese ce opiniune excelentă are despre elementul pe care-l cultivă sadic din interese malefice,meschine.

Ce atitudine ia Congresul vrăjitoarelor pariziene-silențium…

Pancreatită edematoasă, chist pancreatic, fistulă pancreatică,pseudochist pancreatic.

Soarta perfidă-i revelă jumătatea

Cu transport în astral,o răni ca și moartea.

Deșert nuclear în suflet i-aduce

Se vinde ca târfa, c-o barbară se duce.

Barabule și ciorbă, voiaj cu turismul

În cordu-i zdrobit,lovi cataclismul.

Sentimentu-i respinge,că țipă de foame

De pancreatită pe veci se adoarme…

De 4 ori-n 4 luni pe pancreas operat

Multe luni l-a grijit,sacrificu i-a dat.

A-nviat,incredibil,miracul…

Dar tot incredibil,se-nvoi iar cu dracul…

Tragedia atroce ce-n fibră o sapă

Se-ntoarce la el,triplat îl adapă.

Un bumerang al durerii,ce sadic provoacă

Îl atinge pe Iuda,îl ajunge,atacă.

Există răsplată la demonice fapte

Tributul plătit la stileți pentru spate.

O abandonă cu sadica lele

Fără salut, ori banal mulțumesc

Iar drame,mizerii cu zel îl zdrobesc.

Pedepsit e de celestul Părinte

Că-i ingrat, profitor cu răul –n minte.

Nimic n-are sacru,decât interesul,

Beneficul dezgustat își dete decesul.

Jurnal infelice              Paria-17 Decembrie 1997

Două soții în viață de el au divorțat

Ea altruist,credulă l-a vrut recuperat…

A ars o torță vie pe altar de simțământ

Cu rânjetu-i sardonic îi rezervă mormânt.

S-a folosit de ea,apoi a o ucis…

De aceea-n armonie ,veșnic fuse proscris…

Odiosul și Sinistra-17 Decembrie 1997

Jurnalul infelice

Ciolane amărâte,ierburi,mici ardei

100 grame piei,cartofii mititei

Șorici, slană,untură,sex dur,alergătură

Bătăi injurioase, blesteme,drăcuieli

Insalubritate,jeg în casă,

În sex,reci aiureli.

Pentru acestea toate și-o lele nulitate

Și-a răstignit poeta

O dă perfid la spate.

Rezidiu de conștiință

Un jalnic apendic

Cât va mai viețui

L-o eroda veșnic.

Luptă ,scoate-o din suflet

Demonic ,te comporți

Dar în… subliminal

Veți fi-n tandem și morți.

Din ciclul Jurnalul nefericirii-un fel de Vizita bătrânei doamne,dar în Logos…,nu-n decizii coercitive…

Castan și gutui-n floare-Autoreferențiale

Gutuiul și castanul debordează de floare

Da-n sufletu-i sumbru,nu e sărbătoare

Ci dejnădejde cruntă erodează profund

Că vechio amic,parșivul furibund

O denunță diabolic la Circa de Poliție

Acuzând-o drastic fără pic de justiție

Că pasiunea lor, țiitoarea-i sufocă.

Lipsit de caracter ,cu inima de rocă

A optat meschin pentru o insipidă

Cu spirit generos ca acel de aspidă

Prosperă în pământ ,cartofi, ,capre și bani

Dar pauperă-n spirit, din genă de mârlani.

Sub cârlionții blonzi coace crimă,bătaie,

Nu este feminină, ci abjectă potaie.

Pasiune distructivă-Lamento

Astral stăpân, celest Părinte

Antalgic extragem din minte

Din inima-n flăcări,fierbinte

Pasiunea oarbă ,ce o dezminte

Fixația-mi e distructivă

Iar sensul vieții,eșec în stivă.

Manipulată sunt telepatic

Subiectul grotesc-mi pare galactic

Și totuși,cu sediu-n cord.

Îl strig ardent,din rece nord

Depresia-mi este profundă

Plaga rebelă,tot mai afundă.

Dimensiuni, din alte lumi,

Teroarea,cum oare să curmi

-Vindecați-mă în acest an

De sanguinarul meu tiran

Ce are finanța pe primul plan.

Mesajul autoarei a fost recepționat de Astral cu o întârziere de 18 ani apocaliptici, atât le-a trebuit celor din celestine ținuturi s-o vindece pe autoare de pegra zăvoiană… au rămas doar sechelele dureroase ale unui trecut sinistru cu voia unui curv,ce se vinde pe ciorbe, vorba domnului Leonard Ancuța-Sunt un curv…

Suflet crucificat și caiși în floare

Cais învesmântat pastel,cu floarea lila și dalbă

Martorul distant îmi ești,la traumele în salbă

Plaga ce o port sub stern,

Sângerează hemoragic, dar remediu la calvar

N-am găsit, nici nu e dren…

Sunt petală diafană,bruscată de reci vântoase

Propulsată apoi în praf,de zeițe capricioase.

Semenii cruzi mă lezează,în trăiri sacramentale

Mi-am sufletul pe tavă,ofrandă la haimanale.

Binelui des oferit, cianură mi s-a servit.

Iubirea nu-i o imortelă

E dezolant de adevărat

Ce Nobel trist a constatat

Că să iubești e timp ratat

Și un canon cu atestat…

Se stinge cum ai atestat

Apoi,urgent a decedat.

Nu s-a- mplinit,n-a rezistat

Este un vis idealizat

Iar inocenții ce l-au testat,

Amar,dramatic au constatat

Că e fragil,anemiat

Ca viața scurtă ce ni s-a dat

Și cu cinism,ne-a legănat.

Traumă cu cheile turismului galben diareic Pamflet

Catulliene…

Ză -Crăcănel amoroso ot Bajesti o ia de la țiitoarea de cătun, bărbată ca Zoe, nu numai pe cocoașa coloanei dorsale… ci și peste gheruța adipoasă cu care se servește pseudogratis din cele 4 străchini de zemuri ciorboase,dubioase din invariabilele barabule,asezonate picant cu cărbune,moșmoande,ciob… 30 Arginți și buruieni-rețeta muica Omida… cioboată. Bietele centuriste se vând pe bonuri,el-ul acesta ,practică vechea profesie nobilă… stricându-le piața,pe mămăligi și borș de știr,uruială…

Când monstra… află că-n locul ei

O lady-n pat își aduse bey…

Cu o cruzime nedescrisă

Îi amprentă pe mână,o nișă.

Cu cheile de la turism

Mi l-a izbit cu sadism.

Și-i interzise s-o mai vadă

Alienată,beată,sadică dadă

Cu dreptul de viață ,moarte

Asupra insului de carte

Ce-i profitor ,dar nu-i aminte

Că-i o pustulă de mai nainte

Când se orientă întruna

Spre rău famate,una și una…

Când Domnul sacru l-a onorat

Curvul acesta dezaxat

Calcă în gropi cu voioșie

Atras de o leliță șuie

Cu faciesul de mumie

Ce-i cere sluj ca la statuie

De nu, îl umple de cucuie

Și pumni osoși îi trage-n  muie…

Șort story cu fluture

Într-o rată socialist-ceaușistă bine conservată, totuși, către cătunul Brădet-Argeș, unde există cel mai bun Spital de Recuperare zonal,tot atât de dotat,eficient,organizat ca cele de profil din orașe, ori stabilimentele știute din stațiuni,în căutarea echilibrului fizic și sufletesc zdrobit.De-a lungul arterei de circulație-castani cu frunziș deja mortificat, prematur –în maro sobru expun superbia inflorescențelor întomnate,a doua înflorire-policandre alb-roz strălucitoare-n solaritatea septembrină,puse-n evidență mirific de astrul temperat acum în grade.Semn de toamnă longevivă. Impresionante sunt gospodăriile din satele ce străjuiesc șoseaua-cu boltă din viță de vie, livezi și un rai colorat, plastică vie, cu flori, sau zarzavaturi în grădini bine îngrijite,de săteni vrednici, plus animale dumnezeești ce rumegă calm în decorul de un verde încă pregnant.Pe malul Vâlsanului ce se sumețește montan prin fața sanatoriului,un fluture maroniu-roșcat-Argynnis Paphia,creație imaginativă de o superbie greu de redat în cuvinte,a Creatorului,artist designer al celei mai desăvârșite arte,cu desene sofisticate,sinuozități miraculoase pe aripi ca ireale ,calcă accidental apa pârâului grăbit și pică pe o parte dus cu rapiditate de curent la mal.Îl recuperez în palmă delicat ,de o antenă, îl contemplu admirativ și trist crezând că s- a înecat. Apoi, suflu,ca o respirație gură la fluture peste întruparea-i diafană,aproape imaterială de iluzie optică ,de basm și-și ia surprinzător zborul,traversând Vâlsanul și aterizând epuizat între crengi. Nu știu dacă și-a revenit din accident și a scăpat cu viață,dar episodul m-a încărcat cu lirism.

Simțul umorului abolit-nu cred… Epistola-gen literar De sertar Retro.

Domnul meu,

În viziunea lătrăului T,cică… n-aveți simțul umorului. Sper să vi-l reanimați cu această poezelă teribilă, de extracție Puși Dinulescu- O vițică era atrasă de un elitist,vițica mi-s eu… Remarcabile articolele din C. C. Ce hram o purta antipatizantul,ce vă incriminează de toate relele I-ați subtilizat fotoliul de sub fesele împănate cu lipide-tre semn întrebare dar nu-ș… unde se află, pardonați… Stilul dumneavoastră,pentru lectori luminoși-strict- induce delicii de lectură,n-are a face că în particular cei ce vă urmăresc traseul privat, vă percep de controversat,cine nu are controverse…Dacă viitorul este plin de trecut,de ce să nu ne salutăm trecutul tot un zâmbet și viitorul incert… când îl întâlnim pe bulevardul Culturii,pe o stradellă,așa de-o solidaritate intelectuală,de-o tandrețe confraternă literară… Vă e frică și mie,teribil… Din textele înjurate… de pe Net se pare că am intuit din expresia aista… cine-i autorul delațiunii,poate mă înșel. Cu simpatie constantă,dacă-mi permiteți a avea simpatii…

Perioada albastră. De sertar. Pamflet-Țiitoarea netrebnicului meu partener și Codul penal. Un alt gen de Flori ale răului… Pare de domeniul suprarealismului,dar având în vedere că profită de bunurile ei, se vinde,trebuie să-i suporte demonismele…

Violenta-i lele demențială

L a Crimele de mahala e ideală

Agresiune, șantaj, amenințări,

Corespondența ilegal violată

Mâna poetului indemn, c-o cheie spartă,

Țâța-i de curv-câinesc mușcată

Iar el, ca lamentabilă figură

Doar lingușeli îi dă pe gură.

O structură jalnică umană,

Un profitor poltron,pipernicit

Ce se prostituiază-un smintit.

Se merită-n tandem, două canale…

Ce risipesc miasme,nefericiri fatale.

Material retro. Spici-ul… Gabrielei la lansarea celor trei antologii la Centrul cultural Pitești- Katarsis, Privind înainte, Boema 33 volum 5.

Distinsă asistență, permiteți să citesc spiciul,că deși nu par, sunt emotivă timidă,dar nu mă tratez… îmi șade bine,nu când mă râd,ci așa… Îl voi cita pe Gheorghe Grigurcu,eu-umilă slujitoare a condeiului-fiecare creator este un Gulliver. Merci. Personal fac efort sincer de a crea,edita,am morbul scrisului,cititului,azi când se scrie mult și nu neapărat prost, dar se citește puțin și e lux să editezi,să cumperi carte,dar rămâne satisfacția că sunt conservate în biblioteci din țară atât cât Domnul și omul autodistructiv,vor dori a ține-n viață acest glob de tină,dureri și splendori. Henry Miller pune extrem de realist problema artistului ,valabil și astăzi-puțini viețuiesc din artă. Statul nu-și răsplătește la valoare artiștii,universitarii, simpli oameni ai muncii-postamentul solid,tăcut și chinuit al societății. Remunerațiile-s derizorii la multe niveluri. Pentru scriitori este un mod terapeutic de a evada din cotidianul ce-i nefericește,îi îmbolnăvește. Creatorii ,se exprimă cineva,pun la baza vieții altceva decât lăcomia, dușmănia,ura,militarismul, setea maladivă de îmbogățire,parșivenia,interese meschine,oportunism,distructivul,trădările,dualismul caracterial,intrigăraia,egolatria maladivă,lipsa solidarității,a empatiei,incapacitatea de dăruire,etc. Totuși,nu poți face abstracție de fața grotescă a lumii. Nu există una fără cealaltă,unele confesiuni religioase pronostichează un viitor fără suferință,boli,din nefericire ,nu voi trăi acest experiment.Gabriel Liiceanu în ale cărui eseuri mă regăsesc,afirmă că, a scrie semnifică a invita timpul la dans, și îmi place să mă scald în bulboana scrisului meu,fie doar sub priviri întâmplătoare,n-am pretenția să înțeleagă ceva din mine, când nici eu nu mă înțeleg. Unii m-au atacat,contestat gratuit,dar s-a obținut un efect invers,au atras atenția asupra mea,mi-au sporit vizibilitatea. Publicitatea negativă,rămâne tot publicitate. Am intrat vorba Dan C.-ului în borhotul resentimentar,n-am fost disecată cu bisturiul fin,profesionist al crticii serioase care face artă,litertură ,din exercițiu,nu visceralități,frivolități și reglări de conturi. Eugen Simion afirmă că cei contestați nu sunt obligatoriu lipsiți de substanță, vezi contestatul Cioran,etc,recuperați perfect postum,in posteritate. Dacă mi s-a-ntâmplat și mie-ilustră necunoscută,nici nu se pune,li se întîmplă criticilor să se înșele la prima lectură și pentru recitire nu mai dispun de timp. Deci ,muritoarea îi salută, AVE domnilor,pupici strict pe frunțile boltite… pe suflete.Poate nu-s un turn literar, ci un necesar contrafort ,vorba unui confrate pe care nu-l mai citește nimerea…Gratitudine pentru prezență,deci pentru comuniune socială,pe care Alfred Adler a pus foarte inspirat accentul în volumul Sensul vieții.

Proximități și mărturisiri de Ioan Pintea Lector Zăvălaș G.

Jurnal-Editura Cartea Românească

Distinsul scriitor Padre… Pintea are în titlu o vocabulă neologistică de uz chiar polițienesc și una cu parfum de religiozitate. Pe ultima copertă este o poză cu fizionomie luminoasă și un cuvânt confratern de la Dan C-ul… un consumator ,degustător de jurnale,epistole. I-am citit o cărțulie de pelerinaj la Athos și m-am amuzat de constatările legate de piperul… prețurilor negustorești și unele scorțoșenii călugărești. Păi, nu zice careva,că nu tre a avea încredere-n greci,nici când îți arată amiciție.Te poți trezi cu o cabalină păcălici în cetate,ori în suflet…Cartea părintelui Pintea-i ca o perpetuă predică de har și un mod de a face exerciții de armonie interioară cu tine și lumea greu tolerabilă în care viețuim. La pagina 209 aduce în discuție cuvântul care rănește,de hulă și amintește de suferința sufletească și fizică a Domnului Iisus.Când citesc fac asocieri cu propriile mele suferințe atroce.Și eu am folosit cuvinte de hulă pentru că ex-ul meu a folosit tortura sufletească,psihică,ruinătoare… de fizic. Un dinte pentru dinte… e din Biblie. În cuvînt l-am otrăvit ca-n verde de Paris și roșu de Moscova și-n fapte i-am oferit bine din cornurile abundenței ,pe care nu-l merită.La una din slujbe părintele simte că-i iubește pe toți și nu urăște pe nimeni. Este un câștig să n-ai resentimente,să nu te sufoce revolta pentru semeni în care investești absolutul și-ți înfig șuriul în omoplați. Un prof de gnoză afirma că nu poți întoarce la nesfârșit obrazul unor indivizi teleportați din iad că este ca și cum ai coopera cu delictul… deci una bunătate dusă la extrem față de indivizi dubioși, pericole sociale,o găsesc utopică. Cum aș putea zice,iartă-l Tată,că nu știe ce face, când el practică răul cu discernământ. Și este știut că unii semeni ,nu fac bine decât răul.Părintele se lasă sedus de intenții bune într-un univers al ostilităților și al luptei pentru teritoriu,supraviețuire… Călugărul de la Rohia vroia să părăsească mânăstirea tocmai, datorită relațiilor interumane care îi forțau limitele omenești,ale răbdării. Știm cu toții că părintele Pintea s-a ocupat de postumitatea îndrăgitului său prieten și al doamnei preotese Violeta.Eu vis a vis de torționarul meu pasional,am avut răbufniri de ură sănătoasă și nu mă pocăiesc,atât doar că este greu tolerabilă,ca apa grea… efecte secundare…dezastruoase…Să citim și cartea Puterea pozitivă a gândirii negative. Trecutul nu pleacă,e mereu acolo… Este benefic să te lepezi de aceste otrăvuri borgiene sufletești,pentru echilibru,dar sunt situații impardonabile,ce nici mintea nu le cuprinde… și sufletul nu le mai încape..Ne amintește de Steinhardt și afirmația sa că scârba este sentiment absolut creștin,a mai scris despre silă,greața,ce-l interesa și pe Sartre,parcă… Autorul mai amintește că în Așteptându-l pe Godot este creionat o tipologie ce te ia cu frisoane. M-am regăsit și ex-ul meu tăleraș biblic cu două fețe este slugarnic,lingușitor,mitoman,îi face greață și țiitoarei cioboateotbăjești… nume predestinate… dar deși-i folosește trupul smochinit și sinistru de hypoanabolic,lemnele,mămăligile,odăile…cartofii,străchinile cu ciorbe de ierbicee, 4 la un prânz,și ea afirmă că-i mănâncă 3 pensii lunare,deci favorizează parazitismul social…al unui ecscroc sentimental,el nu intenționează să o situeze pe biată muiere pauperă cu duhul în cutumele sociale,s-o ia cu preot și civil, fără comentarii… Dumnezeu l-a văzut de multe ori,nu tre să-i fac eu urarea…dar a văzut-o și pe individa certată cu Codul Penal. Sunt tentată să-i pedepsesc,dar Domnul mă scutește de efort,mulțumesc smerită, Părinte. În altă pagină ne povestește scriitorul pe scurt despre un popas la Mânăstirea Fântânele, unde maica stareță schiază.Ei, iată ceva teribil de uman și post modern de influență catolică,demn de admirație,foarte benefic pentru sănătate pe toate planurile. Și Sfințitul Calinic a descoperit că laptele este de post,bine a făcut ,că o cunoștință habodnică,când iese din post intră-n spital. In concluzie,oamenii nu fac decât să complice lucruri simple, să facă din religie ceva greu digerabil,nesănătos,

să fie obtuzi, să-și otrăvească viața. N.Manolescu scrie că la Religie copii-s învățați despre excelența religioasă ce-o deține Ortodoxia… Lăsați cultele, confesiunile să se manifeste liber,toate au impresia că dețin supremul adevăr… iar lupta pentru putere nu trebuie minimalizată,că o știe Domnul… E necesar echilibru,dreaptă măsură în toate. Cartea părintelui Pintea poate aduce o oază de liniște interioară și un suflu de benefic în inimile cititorilor. Iisus îi răspundea unui ucenic legat de post că dacă va cădea un animal în fântână,nu-l poți lăsa să moară că te afli în sabat… Mi se pare dogma catolică,mai inspirată în atitudinea alimentației.Carnea este de consumat cu parcimonie,pentru a diminua sacrificiul animalier sângeros,dar laptele,produsele lactate,te pot susține să nu- ți

meargă deandoaselea ca-n Topârceanu…în Postul Mare. N-ar fi rău să se revizuiască concepte pietrificate în proiecte prea anacronice… draconice. Scriitura distinsului paroh de Runc este ca o deformație profesională,de bun augur,moralismele părintelui îți induc mult calm și înțelepciune,într-o lume în care suferința,precaritatea,fața demonică a omului în sine,sunt stări de fapt. Gabriel Pleșea scrie despre conflictul dintre civilizații,recrudescența urei dintre religii și grupuri etnice,cel mai recent exemplu –carnagiul din Presa pariziană,deși Dumnezeu este iubire,iertare. Cineva afirma că pe lume nu-s sigure decât impozitele și moartea. Este bine să luăm cu smerenie și să ne bucurăm,veselindu-ne de ce ne este pus în frunte,suntem așa de mărunți și vulnerabili,numai ifosele,răutatea,trufia este de noi.

Despre oameni buni n-am scris, în eseu,nici depre cei ce se străduiesc să fie și reușesc mai mult,ori mai puțin,sau cei cărora nu le iese, oricât s-ar strădui…sau poate reiese subliminal… Părintelui Pintea îi adresez rugămintea de a se ruga Cretorului pentru mine-mi-aș dori creierul spălat de răul incomensurabil făcut mie de Zăvoianu Florian,profitor lamentabil al personajului Cioboată Maria ot Băjești,tot atât de certată cu Justiția terestră,dar și cea celestă,deși postește și se grijește,practicând inocent… și confuz răul…sau eventual cu discernământ ca să se asorteze… cu Crăcănel-ul amoroso cu care o ține într-o bătălie,dizarmonie,blestem, injurii,drăcuieli și șow de șatră cu spectatori bunii,realizații copii al gigoloului de cătun argeșean…